Header image
Header image 
 
O.S.P.A. Timisoara
 
  

 

 
 

CENAD

    Situată în nord-vestul judeţului Timiş şi reprezentând punctul extrem al acestuia (46°11` latitudine nordică), la frontiera cu Ungaria, pe DN 6, localitatea Cenad, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se afla la o distanţă de 72,6 km de municipiul Timişoara şi la 8,8 km de Sânnicolau Mare, oraşul cel mai apropiat. Comuna Cenad se intinde pe o suprafaţă de 8026 ha, din care 7085 ha reprezintă terenul agricol.
    Arealul comunei este situat în Câmpia Torontalului sau Câmpia Joasă a Mureşului, care reprezintă cea mai coborâtă zonă a marelui con de dejecţie a râului Mureş, constituind o mare arie de subsidenţă, ale cărei formă şi caracteristici actuale sunt rezultatul acţiunii conjugate a râurilor Mureş, Aranca şi Bega. Din punct de vedere morfologic, această câmpie este o unitate de relief plană, uniformă dar complexă sub aspect litologic şi pedologic, suprafeţele plane fiind frecvent despărţite de meandre părăsite, putându-se distinge două compartimente: Lunca Mureşului şi sectorul de câmpie Sânnicolau Mare.
    Lunca Mureşului (mal stâng), posedă cele mai recente suprafeţe destinate agriculturii, ca urmare a lucrărilor de regularizare a râurilor şi desecare a părţii de vest a ţării. In general, terenul prezintă o înclinare orientată spre N-NV, nedepăşind 0,2 m/km, precum şi numeroase forme negative sau pozitive, oscilând altitudinal între 80-90 m suprafaţa fiindu-i brăzdată de frecvente şi contorsionate meandre părăsite, de mici excavaţii şi covatări.
    Sectorul de câmpie Sânnicolau Mare, cu o înclinare ce se manifestă dinspre sud-est spre nord-vest, cu altitudini cuprinse între 80-85 m, este o formă de subsidenţă fluvio-lacustră, cu văi puţin adânci, cu numeroase albii părăsite şi belciuge care, în urma regularizării cursurilor de apă şi a acţiunilor de desecare, au rămas în relief sub aspectul unor crovuri alungite sau fire de vale orientate pe direcţia est-vest.
    Perimetrul comunei este încadrat în bazinele hidrografice ale Mureşului şi Arancăi, râul Mureş constituind, în acest sector, frontiera naturală cu Ungaria. Spre cele două cursuri de apă amintite sunt orientate apele în exces provenite din precipitaţii, printr-o reţea de canale de desecare deservite de staţii de pompare.
    Un aspect negativ consemnat în ultimii ani îl reprezintă, pe de o parte, slaba întreţinere a acestor canale, care sunt în mod frecvent colmatate sau înierbate, iar pe de altă parte, utilizarea lor ca loc de evacuare a dejecţiilor provenite de la crescătoria de porcine din raza comunei. De menţionat faptul că dacă aceste dejecţii nu sunt dimensionate la capacitatea staţiilor de decantare şi preparare a nămolurilor existente, prin deversarea lor necontrolată pot afecta grav calitatea apelor freatice, cu urmari ce pot aduce atingerea echilibrului ecologic şi, implicit, asupra stării de sănătate a locuitorilor din zonă.
    Climatul temperat-continental moderat, cu slabe influenţe mediteraneene se manifestă prin ierni mai blânde şi veri ce nu sunt excesiv de călduroase, temperatura medie anuală fiind de 10,8°C, iar valoarea medie multianuală a precipitaţiilor fiind de 536,3 mm (staţia Sânnicolau Mare).
    Vegetaţia caracteristică este cea de câmpie joasă, cu locuri umede, în care domină vegetaţia ierboasă.
    Vegetaţia lemnoasă, cu excepţia unui masiv de 279 ha amplasat în incinta îndiguită şi care constituie o rezervaţie forestieră, este reprezentată de exemplare izolate sau pâlcuri mici de specii precum Populus alba şi P. nigra. (plop alb şi negru), Fraxinus excelsior (Frasin), Ulmus campestris (ulm), Salix spp (salcete) şi, mai rar, Quercus frainetto (gârniţă) şi Aesculus hippocastanum, alături de care fiinţează specii cultivate cum sunt Morus alba şi M. nigra (dud alb şi negru), Populus italica (plop piramidal) şi Gleditschia triacanthos (roşcov sălbatic).
    Pomii fructiferi uzuali sunt piersicul, prunul, caisul, nucul, mărul.
    În păşuni şi fâneţe se dezvoltă asociaţii constituite din specii ca Festuca pratensis (păiuş), Poa pratensis (firuţă), Lolium perenne (raigras), Trifolium repens şi T. pratense (trifoi alb şi roşu), Lotus corniculatus (ghizdei), Achillea millefolium (coada şoricelului), Rubus caesius (mur), Plantago media (pătlagină), Calamagrostis epigeios (trestie de câmp), Euphorbia spp. (alior), Ranunculus spp. (piciorul cocoşului).
    Pe păşunile şi fâneţele situate pe locuri joase, cu apă freatică la 1-2 m, asociaţiile vegetale sunt dominate de specii higrofile precum: Festuca arundinacea (păiuş), Lolium spp., Trifolium hibrydum şi T. Fragiferum (trifoi), Euphorbia spp., Ranunculus spp., iar pe suprafeţe unde apele stagnează periodic sau permanent sunt prezente Carex spp.(rogoz), Juncus spp.(rugină), Ranunculus spp., Phrafmites communis (stuf) Typha augustifolia (papura).
    Pe solurile salinizate dominante sunt specii ca Hordeum hystrix (orz), Lotus tenuis (ghizdei), Trifolium fragiferum, Euphorbia spp., Statice gmelini (limba peştelui), Mentha spp. (ismă).
    Culturile de bază sunt grâul, orzul, porumbul, floarea soarelui, sfecla de zahăr, lucerna şi o gamă largă de legume.
    În ceea ce priveşte fauna rară şi ocrotită semnalăm prezenţa prigoriei (Merops apiaster), a egretei mici (Egretta garzetta) şi a cormoranului mare (Phalacrocorax carbo).
    Prin gruparea unităţilor de teren (UT) din cartograma alăturată rezultă următoarele tipuri dominante de soluri:
      1. Aluviosoluri, 1-42 (tipice, gleizate, molice, vertice, sărăturate), 37%;
      2. Cernoziomuri, 43-54 (tipice, gleizate, alcalizate, vertice, sărăturate), 7%;
      3. Pelosoluri şi vertosoluri, 55-91 (gleizate, gleice, salinizate, alcalizate, sărăturate), 43%;
      4. Gleisoluri, 92-94 (tipice, sărăturate), 0,2%;
      5. Soloneţuri, 95-96 (gleizate, gleice), 0,8%;
      6. Asociaţii de aluviosoluri, cernoziomuri, vertosoluri, soloneţuri, 701-706 (gleizate, pseudogleizate, sărăturate) 12%.
    Terenul agricol al comunei se constituie din următoarele folosinţe: arabil 6657 ha (94.0%), păşuni 280 ha (4,0%), fâneţe 2,85 ha (0,04%). vii 0,15 ha şi livezi 145 ha (2,0%).
    Referitor la încadrarea în clase de calitate (fertilitate), pentru categoria de folosinţă "arabil", situaţia se prezintă astfel: clasa I 382 ha (5,4%), clasa a-II-a 2287 ha (32,3%), clasa a-III-a 2147 ha (30,3%), clasa a IV-a 12162 ha (30,5%) şi clasa a V-a 107 ha (1,5%).
    Factorii limitativi care grevează asupra calităţii învelişului de sol sunt dimensionaţi de salinizare (cu limitări severe pe 19,8% din suprafaţă, moderate 2,7%, reduse 3,2%), alcalizare (extrem de severe 1,2%, severe 24,5%, moderate 3,2%), aciditate (moderate 0,1%, reduse 2,1%), rezerva de humus (moderate 2,8%, reduse 32,1%), textura grosieră (severe 1,0%), textura fină (moderate 38,1%, reduse 33,2%) compactitate (severe 1,8%, moderate 3,3%), excesul de umiditate stagnantă (severe 1,6%) şi inundabilitate prin revărsare (foarte severe 12,2%).
    Ameliorarea şi valorificarea potenţialului productiv al terenurilor agricole din această zonă se pot realiza în condiţiile abordării integrate şi culturale curente, care vor viza asigurarea unui regim aerohidric în sol, în parametrii optimi de funcţionare.
    O atenţie deosebită trebuie acordată ameliorării stării fizice a solurilor degradate artificial sau natural, atât prin lucrări de afânare (scormonire, subsolaj, scarificare) cât şi prin aplicarea unor sisteme tehnologice agricole care să cuprindă lucrări minime ale solului, mulcirea cu resturi vegetale, culturi de protecţie sau ameliorare, etc.
               
    Dorin ŢĂRĂU, Marcel LUCA
    Material publicat în revista USAMVB „Agricultura Banatului”, nr. 6-7, 1997.

Copyrite© O.S.P.A. Timisoara 2010